Матковский: Ситуация с теплоснабжением города — тяжелая

Пересыпь   7 февраля 2011, 17:19     +15      

одного понять не могу, на фиг ему пресс-конференция нужна была? Что он сказал нового? И так все знают, что сам ушел…

Lady 7 февраля 2011, 17:38     +10      

пресс-конференция ни о чем

Laura52 7 февраля 2011, 17:56     +10      

Непорядочное окружение обязало «откат» где-то 40% приносить в зубах!!! Вот это он и имел ввиду.

_znatok 7 февраля 2011, 18:18      

subcomisar de poliţie   8 февраля 2011, 00:00     -8      

negg  — «Они служители Бога.
И заметь, нас проваславных Мы, болгары да румыны остались… "
Согласен с Вами!!!
Deşteaptă-te, române!
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,   
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine
«Viaţa-n libertate ori moarte» strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la от fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.